Modificarea legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic făcută în iunie și votată zilele trecute spune clar că se interzice “permiterea însoțirii turmelor și cirezilor de către câini însoțitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal și de 1 la câmpie. Așa că azi, câteva mii de ciobani au sosit în fața Parlamentului pentru a proteste împotriva, iată, votului care le-a părut zilele astea parlamentarilor ca fiind unul urgent pentru România.
(credit video Matei M. Bărbulescu – Casa Jurnalistului)
De ce nu puteau să doarmă liniștiți parlamentarii numărând câinii ciobanilor înainte de culcare noaptea? Păi iată de ce.
Încă din 2006 legea există – Legea 407/2006 Vanatorii Protecţia faunei de interes cinegetic. Și da, art 23 interzicea în scopul gestionării durabile a faunei de interes cinegetic, de pe atunci, la litera k) permiterea însoţirii turmelor şi cirezilor de către câini însoţitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal şi de 1 la câmpie. În acest număr se includ şi câinii care asigură paza stânei.
Ce prevede modificarea legii votate zilele trecute: Art. 23. – (1) În scopul gestionării durabile a faunei de interes cinegetic, se interzic: k) permiterea însoţirii turmelor şi cirezilor de către câini însoţitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal şi de 1 la câmpie. În acest număr se includ şi câinii care asigură paza stânei; și se mai interzice tot la k) însoţirea turmelor şi cirezilor de către câini de vânătoare, cu excepţia câinilor ciobăneşti vaccinaţi şi dehelminitizaţi pentru paza animalelor şi a stânei.
Lucrurile deci nu s-au schimbat foarte mult. Însă. Modificările care i-au scos din sărite pe ciobani (apropo de câini) se găsesc la articolul 19 alineatele 3 și 4. În 2006 legea spunea așa: (3) Pisicile şi câinii sălbăticiţi sau hoinari găsiţi pe suprafeţele fondurilor de vânătoare se împuşcă fără restricţii şi fără obligarea la despăgubiri, iar fapta nu constituie infracţiune. Modificarea din 2015 zice așa: (3) Pisicile hoinare și câinii sălbăticiți sau hoinari gasiți pe suprafețele productive ale fondurilor cinegetice se capturează sau se împușcă fără restricții și fără obligarea la despăgubiri, iar fapta nu poate fi sancționată.
Alineatul 4 al articolului 19 din legea din 2006 spune că: Pisicile şi câinii care sunt în situaţia prevăzută la alin. (3) se împuşcă de către personalul de specialitate al gestionarului fondului de vânătoare sau de vânători, cu ocazia acţiunilor organizate în acest scop, la care participă şi personal de specialitate al gestionarului sau cu ocazia vânătorilor organizate. În 2015 modificarea sună așa: Pisicile și câinii care sunt în situația prevăzută la alin. (3) se împușca de către personalul de specialitate al gestionarului fondului cinegetic sau de vânători cu ocazia vânătorilor autorizate.
Sună aproape identic dar în realitate, cu modificările din legea vânătorii, hoinarii care n-au stăpân lângă ei pot fi executați de acum fără probleme oricând și de către oricine. Pentru că în primul caz se menționează clar că împușcarea pisicilor sau câinilor hoinari se efectuează cu ocazia acțiunilor organizate în acest scop (adică este nevoie de autorizație individuală, colectivă tip A sau B) iar în 2015 acest lucru nu mai este necesar iar autorizația este opțională.
O altă problemă majoră în meciul ciobani versus vânători este cea legată de fondurile cinegetice. Fondul cinegetic este unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic şi suprafaţa de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar, şi astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său; nu se includ în fondurile cinegetice suprafeţele din parcurile naţionale şi din Rezervaţia Biosferei «Delta Dunării»; Suprafaţa unui fond cinegetic va fi de cel puţin 5.000 ha la câmpie, 7.000 ha la deal şi 10.000 ha la munte, iar suprafaţa productivă cinegetic din fiecare fond cinegetic să fie mai mare decât jumătate din suprafaţa fondului cinegetic respectiv. (3) Suprafaţa productivă cinegetic minimă necesară pentru un membru vânător, pe organizaţii vânătoreşti şi la nivelul ţării, este de: a) 150 ha la câmpie; b) 200 ha la deal; c) 250 ha la munte.
Modificările legii de acum restricționează accesul sezonier pentru pășunat al turmelor între 6 decembrie și 24 aprilie însă nu și accesul vânătorilor pe terenurile respective. Asta deși foarte mulți ciobani plătesc impozit anual pe terenurile cu pricina. Cum spunea și Marcel Andrei, președintele Sindicatului național al crescătorilor de ovine și caprine din România aici – Pe terenul meu agricol am resturi vegetale și trebuie să le încorporez în sol. A fost un an cu secetă iar noi am lăsat porumb insuficient dezvoltat acolo, pe teren. Acesta ar putea să fie hrană pentru animale iar noi suntem obligați să le băgăm în stabulație deoarece legea spune că este interzis pășunatul animalelor în perioada 6 decembrie – 24 aprilie pe terenurile agricole. Această prevedere îi interzice practic proprietarului de teren să își ducă animalele la pășunat, dar și să își recolteze culturile dacă acestea sunt preferate de vânat. Adică într-un an cu secetă prețul furajelor a crescut iar noi suntem obligați să cumpărăm cu 20-30 la sută mai multe furaje.
